La Vama Siret este o lecție de umanitate, ei îi spun normalitate. Ucrainenii au venit pe jos, kilometri întregi. Femei gravide, familii înjumătățite cu copii mici în cărucioare.
De ore întregi vin continuu și cozile ar fi încă de câțiva kilometri, se trece greu la ucraineni.
Au primul zâmbet pe față când văd că, totuși, nu sunt singuri și ai nimănui…
“Acasă” pentru ei s-a schimbat peste noapte… și se tot schimbă peste fiecare altă noapte …
“Aeroportul ardea…”
“Zburau rachete…”
“Am lăsat tot și am plecat…”
“I-am spui lui tati la graniță că-l iubesc”
Atât de mulți copii…cu lacrimi în ochi..
